O călătorie în sud vestul României

           Anul trecut, de Rusalii am decis să vizităm Drobeta Turnu Severin, sudul Banatului și nordul Olteniei. Pentru mine această regiune trezește amintiri plăcute, prin prisma anilor de studenție, când am petrecut două revelioane la Orșova. Atunci am făcut o plimbare pe malul Dunării care mi-a lăsat pe retină câteva imagini frumoase. Din păcate, podurile de pe afluenții mici ai Dunării nu mai există, așa că am rămas doar cu amintirile.

       Excursia a fost de 4 zile, iar principalele puncte de atracție turistică au fost: Drobeta Tr. Severin, Orșova, Băile Herculane, croazieră în Cazane, cascada Bigăr, morile de la Rudăria, biserica Densuș, Rânca, rezervația de zimbrii de la Hațeg, Horezu.

Prima zi: București – Drobeta Tr. Severin – Băile Herculane

      Am plecat dimineața și ne-am oprit la Drobeta Tr. Severin. Deși este un oraș mic, oferă câteva obiective turistice importante. Numele orașului ,,Drobeta”, datează din Antichitate, romanii declarându-l oraș în anul 121 d.H, în timpul împăratului Adrian. Urmele romanilor se regăsesc în următoarele obiective:

  • Ruinele podului lui Traian (strada Independenței Nr. 2). Podul lui Traian a fost construit după planurile celebrului arhitect, Apolodor din Damasc, fiind considerat cea mai îndrăzneață lucrare inginerească a antichității romane.
  • Vestigiile Castrului roman Drobeta. Fundația a fost refacută de către Constantin cel Mare. Castrul Roman avea patru porți laterale, depozite de arme, străzi, locuințe, cazărmi, fiind locul unde împăratul Traian a poposit în anul 105.

       Drobeta Tr. Severin, prin poziția sa geografică strategică a fost câmpul de luptă între turci, maghiari și români. Cetatea Severinului, avanpost strategic de intrare de pe Dunăre spre Europa Centrală, ridicată la circa 500m vest de Castrul Roman, de către regale maghiar Ladislau cel Sfânt (1077-1095) marca granița între lumea catolică și cea ortodoxă. Istoria acestei cetăți este legată și de Mircea cel Batrân și Iancu de Hunedoara. Vă las pe voi să descoperiți, la fața locului, legătura acestora cu cetatea.

20160617_130103

                Deși, din punctul meu de vedere, nu i se face suficientă reclamă, Muzeul de Artă din Drobeta Turnu Severin ar trebui să fie inclus pe lista de obiective a tuturor turiștilor ce poposesc în acest oraș. Clădirea muzeului ce se află pe lista monumentelor UNESCO sub numele de Palatul Baroc adăpostește opere valoroase ale lui Ciucurencu, Theodor Pallady, Gheorghe Petrașcu, Nicolae Tonitza, Ștefan Luchian, Corneliu Baba etc. Mie mi-a plăcut și grădina muzeului.

       Un simbol al orașului este Castelul de Apă transformat în Castelul Artelor. Construit după proiectul inginerului Elie Radu, din păcate nu poate fi vizitat din cauza nesiguranței clădirii..…. și asta după ce a fost reabilitat cu 1 milion de euro!


     După atâta istorie, evident că ni s-a făcut foame. Am decis să luăm masa la restaurantul Marco Polo lângă parcul Tudor Vladimirescu. Alegerea a fost una bună pentru că felurile de mâncare alese au fost delicioase (mai ales pastele care au fost gătite corect). E drept că am așteptat cam mult, însă proximitatea parcului ne-a oferit o priveliște frumoasă și liniștită. Chiar aveam nevoie de un moment de tihnă!

     Ne-am îndreptat apoi către Băile Herculane. Ne-am oprit în Orșova pentru a organiza croaziera de a doua zi, în defileul Dunării. Ajunși în Băile Herculane ne-a fost un pic cam greu să găsim pensiunea Sandra. Ajunși în fața porții m-am cam impacientat pentru că intrarea nu semăna deloc cu ceea ce văzusem pe net. Dincolo de porți însă, ne aștepta o pensiune cochetă, cu o mică piscină, o terasă și o priveliște superbă către muntele Domogled.

          Gazda, o tânără educată, de toată isprava ne-a condus la cameră și apoi ne-a arătat bucătăria. Mi-a plăcut curățenia din pensiune, așa că am răsuflat ușurată. Fiica mea a fost încântată mai ales de piscină…eu de grădină. În fiecare zi, după ce soseam din peregrinările noastre, ne relaxam aici: soțul și Irina în piscină, eu citind liniștită în grădină cu un ochi în carte și cu celălalt la peisajul superb din jur.

A doua zi: croazieră pe Dunăre și Băile Herculane

      Dimineața ne-am îndreptat către Orșova pentru a porni în croazieră pe Dunăre. Am închiriat o barcă cu motor mică de 10 persoane. Mi-a plăcut că barcagiul ne-a prezentat zona într-un mod concis, fără prea multe detalii obositoare. Cred că acest mod este cel mai indicat pentru mine și familia mea pentru că uneori, când primești foarte multe informații, într-un timp foarte scurt, nu reușești să reții prea multe. Nouă ni se potrivește sistemul: informații de bază cu mici detalii care să strârnească curiozitatea și care să îți dea posibilitatea de a alege ce vrei să știi în detaliu. Vizitarea defileului Dunării mi-a umplut sufletul de bucurie. Clipocitul apei, unduirile ei strălucitoare, opririle la Peștera Veteranilor și în apropierea peșterii Ponicova au fost ingredientele care au transformat această zi într-una de care îmi voi aduce aminte cu plăcere. Recomand tuturor o croazieră cu ambarcațiuni mici pentru că te poți opri la peștera Veteranilor, poți vedea de aproape statuia lui Decebal, mânăstirea Mraconia, poți simți adierea vântului și proximitatea acestui fluviu atât de important pentru țara noastră și nu numai. În plus, nu trebuie să uităm că defileul Dunării este cel mai lung din Europa.

        După amiaza am vizitat la pas stațiunea Băile Herculane care are o zonă contruită în anii comunismului și una atestată documentar de peste 1848 de ani. Lăsată în grija unor ,,oameni de bine”, stațiunea a decăzut puternic în perioada 1995-2015. În prezent, este într-un proces de reabilitare care, după părerea mea, va dura mulți ani. Ultima dată când vizitasem stațiunea fusese în 1991. Găseam atunci o stațiune cu hoteluri bine îngrijite. Acum, impactul vizual a fost copleșitor în fața unor clădiri ce păreau că supraviețuiseră unui bombardament.

Această prezentare necesită JavaScript.

          Sper ca această stațiune atât de ofertantă în ceea ce privește cadrul natural (izvoare termale, pinii negrii ce se profilează ca niște paznici pe culmile Domogledului, râul Cerna) să renască cât mai repede posibil.

           Pe drumul de întoarcere am avut o surpriză plăcută. Pe un zid, un scorpion ieșise dintre crăpături, un bun prilej să îl admirăm și să ne bucurăm ca niște copii că ,,uite, am văzut o specie care nu este comună României, ci doar acestei zone datorită influenței climatice submediteranene.”

scorpion

A treia zi: cascada Bigăr și morile de la Rudăria

      Cele două obiective turistice merită vizitate, atât datorită importanței lor, cât și datorită cadrului natural în care sunt amplasate. Pentru a ajunge la morile de la Rudăria am străbătut munții și depresiunea Almăjului. Șoseaua străbate o zonă de o frumusețe aparte.

      Morile de la Rudăria sunt situate pe teritoriul administrativ al localității Eftimie Murgu. Este vorba despre un complex de mori de apă funcționale incluse în patrimonul național. Acestea sunt amplasate într-un peisaj spectaculos, generat de prezența cheilor formate de râul Rudăria, unul dintre principalii afluenți ai Nerei.

       Cascada Bigăr, binecunoscută datorită site-ul american “The World Geography” care a plasat-o în anul 2013, pe primul loc într-un top al celor mai impresionante cascade din lume este situată în zona de vărsare a pârâului Bigăr în râul Miniș, din Munții Aninei. Unicitatea acesteia se datorează tufului calcaros acoperit cu un strat de muşchi, pe care apa se scurge în firișoare. Noi am avut parte de o cădere masivă de apă deoarece plouase cu câteva zile înainte de sosirea noastră.

20160618_142946

        Am mers circa 200 m, printr-o pădure, până la izvoarele pârâului Bigăr și ne-am cățărat până la intrarea în peștera ce este străbătută de acest pârâu. În apropierea cascadei este un indicator ce marchează trecerea paralelei de 450 lat. N. De ce este atât de importantă această paralelă? Pentru că reprezintă jumătatea distanței (măsurată în grade de latitudine) dintre ecuator și polul nord.

         În zonă sunt și alte obiective turistice spectaculoase: Cheile Minișului, Parcul Național Cheile Nerei – Beușnița cu lacurile Ochiul Beiului, Dracului, cascada Beușnița, calea ferată Anina-Oravița etc pe care cu siguranță le voi vizita în viitor.

A patra zi: Caransebeș, biserica Densuș, rezervația de zimbri Hațeg, Obârșia Lotrului, Transalpina, Rânca.

        Ne-am luat rămas bun de la gazda noastră și ne-am îndreptat către biserica Densuș din județul Hunedoara. Această biserică m-a impresionat prin forma sa, a icoanelor stranii, care îl înfăţişează pe Mântuitor în costum popular românesc sau pe apostolul Toma în timpul schingiuirii sale, a picturilor bizantine vandalizate de către invadatorii vremii.

      Citisem înainte despre istoria acestei biserici și bine am făcut, pentru că la fața locului am avut de-a face cu o doamnă repezită, a cărei singură grijă era de a nu fotografia interiorul acestei biserici. Am aflat astfel că a fost ridicată pe ruinele unui templu închinat zeului Marte, în altarul căruia romanii aduşi în Dacia obişnuiau să facă sacrificii. În zidurile bisericii se găsesc blocuri de calcar aduse de la ruinele cetății Ulpia Traiana Sarmizegetusa, marmură și travertin din Munții Apuseni, pietre de râu.

       Spre est, la circa 20 Km de biserica Densuș este rezervația de zimbrii de la Hațeg, iar la 28 Km (nord-vest) mânăstirea Prislop, locul de odihnă al părintelui Arsenie Boca. Noi ne-am îndreptat către rezervația de zimbrii. Din drumul principal, am luat-o pe un drum asfaltat și îngust, prin pădurea Silvuț. Din parcare se ajunge,  în circa 15 minute, pe un drum de pământ,  la țarcul unde stăteau tolăniți câteva exemplare de zimbrii. Cred că se impune amenajarea unui panou care să ofere informații despre această rezervație și poate niște puncte de belvedere, cu binoclu etc.

      În drumul nostru către Rânca am străbătut un sector din Transalpina, începând cu obârșia Lotrului de care nu ne-am putut bucura din cauza ceții dense. În câteva minute vara s-a transformat în toamnă târzie.

         Stațiunea Rânca este un kitch amplasat într-un cadru natural spectaculos. Lipsa unui plan de dezvoltare unitar a făcut ca această stațiune să fie un amalgam de clădiri fără coerență arhitecturală și cu străzi desfundate.

20160620_09082620160620_095003

A cincea zi: nordul Olteniei

         Din păcate, o durere de măsea de-a Irinei, ne-a determinat să tăiem de pe listă cele mai multe dintre obiectivele turistice ale zonei și anume: mânăstirea Polovragi, peștera Bolii, peștera Polovragi, peștera Muierii și Muzeul Trovanților de la Costești. Am oprit la Horezu pentru a vizita mănăstirea Hurezi și atelierul de olărit de la Casa Pietraru, într-o perioadă când părea că medicamentele și-au făcut efectul și durerea de măsea a trecut.

        Vasele de ceramică de Horezu au diverse motive cum ar fi cocoșul, stelele, șerpii, spirala dublă, coada de păun etc și culorile alb, negru, roșu pământiu, verde cupru, albastru cobalt etc.   Mânăstirea Hurezi, (în patrimoniul UNESCO din 1993) este considerată cea mai reprezentativă construcție în stil brâncovenesc din țară.  Mi-a plăcut foarte mult și Biserica Bolnița, ctitorită de Doamna Maria, soția lui Constantin Brâncoveanu, în anul 1696. Aceasta este amplasată în cea de-a doua incintă dintre cele două ce alcătuiesc ansamblul monahal Hurezi, într-o oază de liniște.

        Am ajuns acasă cu câteva amintiri frumoase, dar și cu promisiunea unei noi vizite pe aceste meleaguri care mai au multe alte atracții interesante de explorat.

Anunțuri

Un comentariu

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s